Să...!

Să te laşi inundat de culorile pe care le revarsă toamna. Să poposeşti pe culmile ce le etalează falezele iarna. Să inspiri cu nesaţ, până la saturaţie, mirosul de pâine coaptă. Să simţi cum îţi vorbeşte marea. Să zâmbeşti când priveşti Luna prin paharul cu picior în care pluteşte vinul roşu. Să te bucuri că ştii să ,,asculţi” muzica lui Brâncuşi. Să o iubeşti pe mama spaţiilor libere şi pe fiica ei, călătoria. Să te laşi ameţit de mirosul de tipăritură proaspătă. Să ai lângă tine un pahar de Bourbon şi un trabuc, când îl citeşti pe Pascal Bruckner. Să înţelegi de ce ai face un fetiş din aroma de scorţişoară. Să poţi înţelege într-o infinitate de moduri, mirosul dragostei într-o zi toridă de vară. Să poţi pune note noi pe partitura ce ţi-o dăruieşte troznetul lemnelor în sobă, iarna. Să-l fixezi în memoria ochilor pe Afremov. Să priveşti dimineţile prin ferestrele acostate de zorele. Să ai cu tine în permanenţă zâmbetele. Să fii pregătit pentru acea atingere pe furiş care îţi dă fiori. Să înveţi să fii înţelept şi durabil ca bătrânii care se ţin de mână. Să iubeşti să dăruieşti sărutul de noapte bună. Să simţi că tot ce contează este dorinţa nestăvilită de a spune mereu şi pentru totdeauna:

 Ea dormind în braţele mele!