Efectul hipnotic al
soarelui. Al luminii puternice, al primăverii şi al căldurii pământului.
Dispare fotografia alb-negru. Griul se estompează până la dispariţia totală a
imobilităţii şi fluidul senzaţiilor îşi croieşte din nou albie. Pe un fond
galben-strălucitor te vezi altfel. Te simţi altfel. Cu totul diferit.
Speranţa.
Îţi reapare în pupile
voluptatea diversităţii şi te miri copilăreşte din câte culori puternice poţi
fi alcătuit. Dorinţele recapătă dimensiunile reale, nu mai există contracţii,
privirile devin mai drepte şi mai verzi. Apare brusc momentul în care simţi
nevoia acută să împărtăşeşti, să dăruieşti şi să te îndrăgosteşti brusc,
profund şi atipic. Fără explicaţii, temeri sau rezerve.
Albastru.
Zumzetul plăcut al unei
dimineţi pe fundal de “Coming back to life” al lui Floyd. Banca de lemn de salcâm, grădina din
spatele casei şi cana de cafea aşezată direct pe pământ. Călătoriile,
popasurile şi corturile. Caieţelul de notiţe, planurile. Gândurile bune strânse
cu grijă în puşculiţa timpului şi mâna întinsă a prieteniei.
Pacea firii şi
oamenii-lumină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu