Citeşte-mi nebunia...

Citeşte-mi nebunia în ochi, străine

şi povesteşte-o mai departe

celor care alunecă lasciv din ieri în mâine,

înveşmântaţi în ţolul iubirilor deşarte.

Asemeni ţie, în ofrande cred şi eu,

oferite trăirilor de neînţeles,

invocate din adâncul lui niciodată şi mereu

răsar amorf şi fără sens.

Citeşte-mi nebunia în ochi, străine,

îţi dăruiesc povestea mea,

s-o porţi tainic şi adânc ascunsă-n tine,

dăruieşte-o celui de-o va vrea.

Adună-mă şi risipeşte-mă în vânt,

goneşte-mă de vrei sa mă găseşti,

aprinde-mă cu gestul tandru din cuvânt,

ucide-mă şi naşte-mă

de vrei să mă citeşti.

E visul credincios, castelul meu de scrum,

la fel ca ieri este şi azi, a fost şi mâine,

de nu vrei să mă asculţi ce-ţi spun, atunci

citeşte-mi nebunia-n ochi, străine.