Două mâini

Dacă speranţa ar fi o mână
şi disperarea ar fi
cealaltă,
sprijinindu-mi capul în ele
voi putea suporta mai bine
plecările

şi reîntoarcerile tale
definitive şi inutile?

Făcusem o religie din tine,
incantată într-o limbă veche,
aşa cum sunt, chiar de nu-ţi par,
prea bătrăn şi definitiv ascuns
în tine.