Încă nu am o denumire pentru tine (dar mă simt de parcă aș aparține cuiva)

 

Am venit (din nou) acasă !

Arunc cheile în coșul din hol,

din baie se aude apa curgând,

luminile sunt aprinse la maxim,

Nickelback regulează hard difuzoarele:

Million Miles An Hour !

Mă așez pe ultimul scaun rămas întreg

după scandalul de ieri noapte,

incredibil ce sticlă rezistentă

fac ăștia de la Jack Daniel's !

Aud cum se revarsă apa din cadă,

ador ce-a mai rămas din bucătărie,

ai dreptate,

simplu e mai bine.

Pot completa ?

Mulțumesc, mai bine deloc.

Pași umezi pe hol,

cadrul ușii mă surprinde brusc,

are ceva gol în el,

trupul tău

și...

(unde dracu' am pus erecția aia ?)

Te-ai sinchisit ?

Dap-dap, dap-dap-dap !

Mi-a fost dor de tine prostule !

Poți mai mult de atât,

hai la bară să te văd,

bagă text, ține măsura:

dum-dum, dam-dam-dam,

deci poți da ?

Da' nu vrei...ahaa...

mi-ai văzut pe undeva ciorapii cu adeziv ?

Mai este ceva de băut în casa asta ?

Vrei scandal din nou ?

Scandal ?

Fuck ya...

Millions Miles An Hour !

Dă muzica aia mai tare !

Vino aici, nebuno...

Ne,ne,neee...

Vino tu !

Uneori, dimineața devreme, când mă trezesc intenționat înaintea ta ca să te pot privi în voie, am senzația că aparțin cuiva. Însă am hotărât să nu vorbesc nimănui despre asta, nici măcar mie însumi, până ce nu o să am și o denumire pentru tine.