Uneori știu să zbor,
uneori simt că mor,
uneori sunt zi,
uneori adulmec noapte,
uneori cresc din urlet,
uneori sunt șoapte,
uneori știu că eu,
deseori sunt tu.
Dar mereu căzând
în golul dintre spații,
inspir adânc pân' la durere,
prăbușirea,
răbufnirea
și durerea surdă,
pentru că
uneori mor liniștit,
uneori calc pe ape,
uneori visez nerostit,
cuvântul care ne desparte.
Dar mereu căzând
în golul dintre spații,
mă sting arzând de vii,
cele din urmă,
netopite gratii.
Uneori eu...
deseori tu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu